|
|
|
|
The Traditional Neapolitan CuisineNeapolitan cuisine reflects the influences of the various
civilizations that have come throughout the years to the shores of southern
Italy Spanish, Moorish and French amongst others.
This tradition has roots in the past: until 1800 all kinds of foot were eaten outdoors including macaroni, pizza, boiled polpi from the rocks, served in a cup with their steaming fragrant broth. There were more macaroni stands, and people still remember the macaroni vendor, usually a robust jovial young man, who scooped out the fragrant pasta from a huge cauldron and deftly filled plates. For a few pennies more they served the macaroni with tomato sauce. Capodopera culinara a Napolitanilor este pizza. Este cineva caruia sa nu-i placa pizza? Poti s-o mananci intr-o companie placuta si ea arata bine de asemenea, la fel de mare ca soarele, cu rosul de la tomate si cu verdele de la patrunjel, cu firisoare de mozzarella ici colo care ii dau stralucire. Chiar si regilor le place pizza. Regina Maria Carolina, mofturoasa si autoritara sotie a regelui Ferdinando I rege al Napolitanilor, a comandat constuirea unui cuptor cu lemne pe proprietatea lor din Capodimonte, acolo unde familia regala isi petrecea adeseori verile. In timpul serilor fierbinti de august regina cerea sa se coaca numeroase pizza pentru bucuria si amuzamentul intregii curti regale.
Regele a preparat din fructe de mare o serie de mancaruri rafinate cum ar fi: “zuppa di vongole”(supa de scoici) sau “spaghetii con le vongole in salsa bianca” (spaghetii cu scoici in sos alb) sau “cozze in culla” care sunt de fapt rosii taiate in doua, cu miezul scos si care se umplu cu cozze. Deasupra se punea un amestec de capere, patrunjel maruntit, oregano si bucatele mici de paine inainte ca mancarea sa fie introdusa la cuptor pentru a se rumeni. Dar, mancarea fundamentala incepand din anul 650 au fost intotdeauna pastele. O alta mancare de baza Napolitana mancata acasa este “minestra marinata”, o supa cu doua ingrediente principale: grasime de porc si verdeturi fierte. Bogatia supei depindea de posibilitatile economice ale familiei si aceasta supa era mancarea zilnica de baza pana la aparitia pastelor. Exista de asemenea o traditie solida a unor mancaruri rafinate pentru nobilime, prezente si in regatul Napolitanilor. Seful bucatariei de la palatele nobililor era “monzu” care deriva din cuvantul francez “monsieur”, o combinatie de bucatar-artist, respectat si temut de toti. El era responsabil pentru prepararea unor mancaruri rafinate cum ar fi “timballi” de paste sau orez, minestra marinata, pizza cu legume si deserturi cu combinatii neobisnuite de ingrediente. Aceste mancaruri necesitau ore intregi de preparare, de exemplu un simplu “ragu” sau sos pentru imbunatatirea pastelor necesita sapte ore de preparare. Romenian version by Paul Brie, VII A - Scoala n.7 Cluj-Napoca
|
| ||||||||||||||||||||